Mi-am sprijinit spatele de ușa camerei mele, respirând greu, cu picioarele tremurând.

Asta… asta era nebunie curată, era prea mult și voiam să plec. Voiam să-mi iau geanta și să plec în secunda asta afurisită.

Inima îmi bătea cu putere, purtând o emoție pe care nu o mai simțisem până acum: rușinea. Mă ardea, mă amețea și îmi provoca greață. Am aruncat halatul pe podea și am mărșăluit spre baie,