Targael

Dacă acceptarea a ceea ce făceam și a felului în care o făceam, sau măcar tăcerea ei în privința asta, nu ar fi fost de ajuns să mă atragă înapoi, amintirile ar fi fost.

Nu erau genul de amintiri care să însemne că eu le-am trăit, dar păreau la fel de reale. Uneori erau doar mici senzații, ca o figură de stil care mi se strecura în minte și care părea corectă, dar și deplasată în același