Targael

Aproape că o puteam simți în mână. Să simt întunericul nopții zvâcnind, nerăbdător să ia formă, dar mi-am flexat mâna și am analizat starea lui El.

Era ghemuiă pe pământ, tremurând, sângerând, goală cu excepția zonelor pe care încerca cu disperare să le acopere cu bucățile franjurate a ceea ce părea a fi o față de masă. Sângele o uda leoarcă, făcând-o să pară și mai palidă, ceea ce îi scot