Bastian

Nu. Trebuia să cred că nu era inevitabil. Nu se putea. Nu mai avuseserăm o Convocare de secole. Nu aveam nevoie de ea.

Cu toate acestea, o voce stinsă, poate din hău sau de la poartă, îmi șoptea că așa trebuia să fie. Mai mult decât atât, simțeam cum platforma mă atrăgea, trăgându-mă spre ea, chemându-mă. A-i rezista părea la fel ca a rezista nevoii de a dormi sau de a mânca. Nu mi-am înto