Bastian

Sala de banchet zumzăia de o veselie forțată, dar nu mă puteam concentra pe nimic din toate astea. Ochii îmi fugeau mereu spre intrare, așteptând ca Elara să se întoarcă. Lipsise prea mult timp. Prea mult pentru o simplă pauză, decât dacă nu cumva se dusese până la camerele noastre, poate.

Poate că era doar impresia mea, sau anxietatea de a nu o avea lângă mine.

Era bizar de neliniștitor f