Elara

Îi vedeam recăpătându-și formele umane imediat ce treceau granița. Tatăl meu s-a întors spre mine, cu o expresie care era un amestec de mândrie și melancolie.

— Mă bucur că am avut acest timp. Mi-aș fi dorit doar să nu trebuiască să așteptăm următoarea Aliniere pentru a ne vedea din nou.

L-am îmbrățișat strâns, cu vocea scăzută. — Îți mulțumesc pentru ajutor. Ai grijă de tine până data viito