Aurelius

Încet, întunericul s-a risipit. Lumina licărea și dansa. Nori se vâltoreau în jurul meu. O vedeam zâmbindu-mi din iatacul nostru comun, lenevind lângă mine, învăluită în nimic altceva decât în halatul care îmi alunecase de pe umeri cu câteva ore înainte.

Apoi, m-a lovit teama. Inima mă durea de atâta jale. Corpul îmi părea prea greu ca să-l pot mișca, dar era aceasta moarte sau doar odihn