Bastian

Cât avea să mai dureze? Trecuseră minute? Ore? Fiecare secundă în care nu-i simțeam prezența părea o eternitate. Asta te scotea din minți. Cum rezistase tatăl meu în toți acești ani? Am umblat de colo-colo prin încăpere, cu inima bubuind în piept. Nu puteam să nu mă simt neliniștit. Aceasta era inima regatului, inima palatului. Acesta era literalmente cel mai sigur loc din întregul nostru