Elara

Bastian, cu o grație surprinzătoare pentru un bărbat atât de masiv, m-a condus spre marginea micului iaz ce se afla în inima poienii. Suprafața, de obicei nemișcată, se unduia acum cu o luminiscență blândă, reflectând lumina lunii și dansul licuricilor într-un spectacol hipnotizant.

Ezitând, am pășit pe suprafața apei. Spre uimirea mea, m-a ținut fermă, ca și cum un strat solid s-ar fi aflat