Niciodată n-am prea fost genul care să plângă. O făcusem de câteva ori, dar femeia asta mă făcea să vreau să izbucnesc în lacrimi. Să mă strâng în scaun, pe măsură ce doar puterea ei pasivă ne-a învăluit. Încercam să mă opresc din tremurat, dar asta a însemnat că piciorul îmi sălta în sus și-n jos într-un ritm ridicol. Zekiel însă părea emoționat, dar nu în același fel ca mine.

„Tu... tu ești cont