***POV Aria***

E ceva anume în a simți cum îți alunecă mintea. A renunța la luptă și a cădea pur și simplu în neant. A nu simți nimic și a nu-ți păsa. Nu te puteau atinge, nu te puteau forța să faci lucruri, nu în neant. Erai disociat de propriul corp. Era un sentiment cu care eram mult prea familiarizată. Unul la care mă bucuram că Ezrak nu ajunsese încă.

Încă mai exista lumină în ochii lui. În