Am deschis ușa destul de repede cât să prind din zbor țestoasa de sticlă care plutea prin aer. Oftând, mi-am pus mâna în șold și m-am uitat la Lucius. Ochii i s-au mărit, uitându-se lung la mine, iar apoi pe chip i-a apărut o expresie rușinată, de scuză.

„Asta e a treia oară, Lucius. A treia oară. L-am reparat celelalte două dăți, dar într-o zi nu voi mai putea repara daunele pe care le-ai provoc