Sincer, nu i-am auzit pe Nico și pe Dante când au parcat. Au dat buzna pe ușă, pregătiți de luptă. M-am ridicat, slăbind strânsoarea de moarte pe scaunele de care mă sprijinisem, cu a treia țigară încă în gură. Aria stătea încă pe scaun. Se prefăcea că fumează, cu o țigară neaprinsă în gură. Se ținea de ceaiul cu gheață pe care îl reumpluse pentru noi.

M-am uitat la ceas. „Au trecut dracului trei