— Mulțumesc, Luna, chipul lui posomorât este înlocuit de un zâmbet, ceea ce mă face și pe mine să zâmbesc.

Am tăcut amândoi, concentrându-ne pe treaba pe care o aveam de făcut.

— Luna, mă strigă Hunter după un timp, făcându-mă să ridic privirea.

— Da?

— Ai retras cumva o sumă mare de bani din companie? mă străpunge el cu o privire pe care nu o pot descifra.

Sprâncenele mi se încrețesc de confuzie.