Ajung afară și mă transform. Indiferent de câte ori o fac, nu mă voi obișnui niciodată cu durerea care însoțește ruperea oaselor mele în timp ce se rearanjează.

Strâng din dinți împotriva valului de durere și în câteva minute sunt pe labe. Hainele mele zac pe jos, sfâșiate. Nu pierd timpul și o iau la fugă. Mi-e teamă că Sebastian mă va prinde și atunci va fi vai și amar.

Casa lui era pe o bucată