Inima îmi bătea cu putere, iar respirația mi se întretăiase, dar m-am străduit din răsputeri să mă calmez. „Hei, Vraxos — ce-ar fi să stăm de vorbă? Vreau să știu ce însemn eu pentru tine... Sunt doar un recipient pentru genele tale, ca să-ți perpetuezi linia de sânge?”

Inima mi s-a strâns involuntar chiar în timp ce rosteam acele cuvinte, de parcă m-aș fi obligat să înfrunt un adevăr crud. Zâmbet