În timp ce priveam bazinele de sub mine, Korgan m-a împins spre capătul cabinei. Laura stătea în fața unei uși ce purta urme asemănătoare unor cratere, dovadă că ceva se ciocnise violent de ea. Privind mai de aproape, am putut observa pe ea sânge uscat de culoare albastră.

Inima mi s-a strâns.

— Kaelen, ești atât de norocoasă. — Laura m-a privit cu un rânjet răutăcios. — Ai o șansă să rămâi în via