M-am încordat când mi-am dat seama că erau vocile lui Korgan și ale Laurei.

M-am făcut mică sub umbra copacului, cu spatele lipit de trunchiul său. I-am spionat cu coada ochiului și am văzut că se aflau lângă niște stâlpi de piatră la mai puțin de zece metri distanță. Dacă s-ar fi apropiat de locul în care mă aflam, ar fi auzit sunetul respirației mele sacadate, precum și gemetele mele înăbușite.