Nu mă mai puteam forța să mă calmez sub interogatoriul presant al Laurei. M-am grăbit să adun hainele repede, de parcă ar fi fost dovezi incriminatoare. Le-am făcut ghem și am fugit spre ușă.

Deodată, Laura a sunat serioasă, de parcă m-ar fi interogat: „Kaelen, unde crezi că te duci?”

Nu mă puteam opri din a mă simți vinovată, iar spatele îmi era ud de sudoare. Am împins ușa de sticlă și am mințit