AELIANA

Aproape că m-a pufnit râsul văzând cât se chinuia. Mi-am presat buzele pentru a înăbuși chicotul, dar tot aveam un zâmbet larg pe față. Chiar încerca? Era drăguț… Să vedem cât durează.

A început să vorbească din nou și am ignorat toate privirile pe care le primeam. Mai degrabă, cele pe care le primea Voktor. La urma urmei, omul acesta nu asculta de nimeni. Am simțit o căldură plăcută în