Evelina

Am pășit înăuntru. Apartamentul era superb, numai cărămidă aparentă și tavane înalte, genul de spațiu care respira opulența Manhattanului, dar care, surprinzător, părea primitor.

„Descalță-te, puiule”, i-am reamintit lui Theo.

Și-a scos tenișii din picioare, lăsându-i grămadă lângă ușă înainte de a fugi spre sufragerie. „Pot să mă joc cu cărțile tale?”

„Sunt pe raftul de lângă fereastră”,