Evelina

Alaric a ridicat din umeri, privind pe fereastră. „Consideră-l un mulțumesc pentru colecția de articole de bârfă.”

„Un mulțumesc care costă câteva sute de dolari biletul?”

„Ai fi preferat să-i trimit un coș cu fructe?” Tonul lui era sec.

Am râs fără să vreau. „Nu, ar urî asta. Dar o să i se pară ciudat.”

„Atunci inventează ceva convingător.” Degetele lui băteau darabana pe coapsă. „Spune-i