VOKAR

Îi privesc de la locul meu, din umbră. Copacii oferă suficient întuneric pentru a ne confunda cu împrejurimile. Ei nu ne văd în timp ce lucrează, iar noi analizăm fiecare amenințare.

Vântul bate peste solul de beton și spre noi, în pădure. Mirosul de azotat și cel de sulf al prafului de pușcă sunt purtate de vânt. Ne gâdilă nările și ne ridică părul de pe spate.

Daxen ține unul dintre pachet