VOKAR

Ușa zdrăngănește când mă strecor prin tocul ei și ies în trombă din salon. Cutiuța e în mâna mea, cu cele două inele prinse în siguranță înăuntru. Tăcerea din mintea mea este absolută și fiecare strigăt se lovește de un zid.

*"Gresia?"* strig din nou, iar numele ei se transformă într-un ecou în mintea mea când rămâne neprimit. Nu există niciun răspuns și nu a mai fost niciunul de la strigătu