VOKAR

*Ești o rușine, n-o să ajungi nimic, ești slab.*

Cuvintele tatălui meu îmi răsună în minte și niciodată nu am fost mai de acord cu el ca acum. Răgesc spre peretele de marmură și îl lovesc tare cu pumnul. O crăpătură se cască în stânca densă și sunt sigur că tocmai mi-am rupt două încheieturi cu acea acțiune. Arsura de argint este încă vizibilă pe mână și lovesc din nou peretele.

Sunetul urle