VOKAR

Sala tronului este cufundată în întuneric. Singura lumină vine de la o singură fereastră, restul fiind acoperite cu perdele. Încăperea este goală, cu excepția tatălui meu. Umbre adânci îi învăluie silueta. În cameră plutește un fior rece care îmi trimite un tremur pe șira spinării. Erebus mârâie deja, fiind la limită. Încerc să nu las precauția lui să mă afecteze și înaintez în sală.

— Bună