O pereche de mâini o apucară de umeri și ea țipă. Încă amețită de valul de energie, dădu din picioare și cu pumnii în timp ce lacrimile îi reveneau.

— La naiba, uită-te la mine! urlă Graeven. Kaelith înlemni și se uită ezitând printre brațele care îi protejaseră capul. Graeven îi dădu mâinile la o parte și îi cuprinse obrajii. Ochii lui negri nu ratară nimic în timp ce îi analizau starea. — Vino.