„*Kaelith, întoarce-te la mine*”, implora vocea chinuită din capul ei. Kaelith era într-un somn adânc. Mintea îi era activă, în timp ce corpul îl simțea greu ca plumbul. A încercat să se miște, dar membrele nu i se clinteau. „*Îmi pare atât de rău.*” Vocea îi răsunat în cap. „*N-am să te mai rănesc niciodată, doar deschide ochii pentru mine, iubito*”, îi șopti la ureche. Vocea a devenit mai suavă