Cuvintele gărzii mi-au căzut ca o piatră în stomac. S-a întâmplat ceva. Asta fusese tot ce spusese, dar era de ajuns ca gândurile să-mi zboare în toate direcțiile posibile. M-am îndreptat, iar tensiunea din cameră a devenit atât de densă încât te puteai sufoca.

„Rămâneți aici”, le-am spus Siennei și Fiammettei. Vocea mi-era calmă, liniștită, dar nu mai avea nicio urmă de blândețe. Amândouă au înle