Perspectiva Siennei

Nu mi-am dat seama cât de strâns țineam biletul până când vocea lui Lorenzo a tăiat liniștea.

— Ești bine?

Am tresărit ușor și am mototolit rapid hârtia în pumn, ascunzând-o la spate de parcă aș fi ascuns bomboane de un profesor sever. M-am întors și m-am uitat la el. Stătea la câțiva pași distanță, la bustul gol, cu părul închis la culoare încă ud de la duș, cu ochii ațintiți