**Alana**

Am tras pătura până la piept, de parcă m-ar fi putut proteja de gândurile care îmi răsunau în cap. Lampa de veghe proiecta umbre în cameră. Killian a rămas așezat pe pat, cu umerii aplecați în față, coatele sprijinite pe genunchi și capul în mâini.

Cuvintele Carmillei încă răsunau în mine ca un gust amar pe care nu-l puteam scuipa. Oare Killian încă avea mai multă încredere în ea decât î