**Perspectiva Alanei**

Killian stătea în pat cu mine, cu brațele înfășurate în jurul meu, dar eu eram cu fața spre el. Greutatea suferinței noastre ne apăsa până când simțeam că trăim într-o lume care se oprise din rotație. Afară, ploaia izbea ferestrele, fiecare picătură fiind ca un pumn mic care bătea în sticlă, cerând să fie lăsată să intre, la fel de aprigă și necruțătoare ca durerea noastră.