Elara sări de pe scaun de parcă acesta ar fi luat foc. Privirea i se pironi în cea a lui Voktor și ea dădu din cap — repede, frenetic — comunicând prin semne: Nimeni. Niciunul.

Dar el n-o crezu.

Voktor înaintă cu pași mari, cu ochii întunecați și periculoși. Privirea lui pendula între Elara și Miriam — tăioasă, calculată. Vocea îi era scăzută, dar fiecare cuvânt cădea ca o lamă de cuțit.

„Cine. Te