Elara a clipit, deschizând ochii în întuneric.

Camera era înghițită de umbre, draperiile fiind trase strâns.

Și-a întors capul. Nimic. Niciun sunet. Nicio mișcare. Nimeni.

Panica a inundat-o. S-a dat jos din pat prea repede și s-a clătinat, cu inima bătându-i cu putere.

Ura întunericul. Îi amintea de locul acela.

Cu mâini tremurânde, a căutat orbește cablul lămpii, a tras de el — și lumina a umplu