Kaelen

M-am lăsat să cad în fotoliul de piele despre care știu sigur că este al lui și am așteptat. Am auzit pietrișul pe alee și apoi cheia în broască. Mi-am sprijinit cotul de brațul fotoliului și brațele cu arma în mână, în timp ce m-am lăsat pe spate. Fața îmi este vizibilă; vreau să știe că sunt eu. M-a ținut minte; de obicei nu uiți fața omului care te bate atât de crunt. Am auzit clăcănitul