Ies încet din baie, mădularul meu gros tresărind la vederea perechii mele stând nemișcată, cu jumătatea superioară așezată peste trei perne, îmbrățișându-le strâns, cu fundul ei frumos și rotund ridicat în aer. Mirosul ei îmbătător este pângărit de duhoarea amară a fricii și durerii.

„Lil?” întreb încet, deoarece nu voi continua dacă doarme.

„Sunt bine, Demetrius.”

Șoptește ea. Știu că e o minciun