VAELITH NU PUTEA să scape de senzația de neliniște care o cuprinsese mai devreme, în timpul întâlnirii cu Dregas. Deși se afla acum în confortul propriei camere, tot se înfiora la amintirea modului respingător în care el o privise. Doar gândul acela îi făcea pielea să se încrețească și spera să nu mai fie nevoită să treacă prin asta vreodată.

„Tatăl tău e ciudat,” a lăsat ea să-i scape, cuvintele