Am stat uitându-mă la mâinile mele în cea mai mare parte a drumului spre casă. Când am intrat în cartierul rezidențial păzit, Beckett mi-a strâns ușor mâna. M-am uitat la el și i-am oferit un zâmbet nesigur.

— Ești bine, iubito? a întrebat el încet. Am dat din cap, apoi mi-am amintit de obsesia lui Beckett de a folosi cuvintele. — Da, am șoptit eu, abia auzibil.

Ochii au început să mă usture și mi