Neputând să fac nimic altceva, mă încordez, pregătindu-mă pentru colții care se vor înfige în gâtul meu. Secundele par să se scurgă mai lent și, în acest moment teribil, sunt sigură că voi muri.

Inima mi se strânge și îmi doresc să-l mai pot vedea pe Roman măcar o dată.

Apoi, de parcă ar fi apărut direct din imaginația mea, Roman, în forma sa masivă de vârcolac Alfa, țâșnește din tufișuri. Repede,