Încremenesc când mă uit spre ușă. Roman stă acolo, privindu-mă cu asprime. Corinne se uită nervoasă între noi doi.

— Ăă, vă rog să mă scuzați, spune ea și se îndreaptă rapid spre ușă. Se strecoară pe lângă Roman, a cărui privire este fixată exclusiv asupra mea, și fuge.

Cu Roman privindu-mă direct însă, nu am nicio cale de ieșire din acest scenariu.

— Plănuiai să pleci undeva? întreabă Roman, cu c