Ieșind din clădire, îl căutăm pe Trent și îl găsim ceva mai departe, inspectând iarba culcată de lângă zid.

Roman, cu fotografia mea pe jumătate arsă băgată în buzunar, este încă furios, dar pare că încearcă să se calmeze în timp ce îi vorbește lui Trent pe un ton egal.

— Ai vreo speranță să-i urmărești? întreabă Roman.

— Da. Având în vedere numărul lor mare, lasă o urmă vizibilă, răspunde Trent,