Deschizând ochii, sunt din nou surprinsă să mă aflu încă în viață. De fapt, aproape că mă simt... mai bine?

Îmi ridic membrele, uimită să văd că încă pot să o fac, și este mult mai ușor decât era atunci când Mira îmi înfigea acel ac în tubul perfuziei și –

Teama mă inundă la acest gând și mă ridic brusc în șezut.

Un bărbat de lângă patul meu intervine rapid, ajutându-mă să mă așez la loc pe saltea