Devenise un obicei să mă trezesc în locuri pe care nu le recunoșteam. Dar recunoșteam sunetul respirației lui Ryker și căldura lui reconfortantă de lângă mine. Îmi dădeam seama că încă doarme și, după prin ce trecuse, nu aveam de gând să fiu eu cea care îl trezește. Am rămas ghemuită pe o parte, cu fața la el, și am închis ochii. Nu aveam nevoie să-l privesc pentru a mă asigura că este încă acolo