Ochii i s-au umplut instantaneu de lacrimi.

„Îți amintești de mine!”

A țâșnit înainte și m-a strâns într-o îmbrățișare atât de puternică încât mi-a tăiat răsuflarea.

Știam că înainte aș fi încercat să mă desprind ca să pot respira, dar acum n-am făcut-o. Am îmbrățișat-o și eu, pentru că sufletului meu îi fusese dor de ea.

„Dumnezeule, uită-te la tine.” Lacrimile îi sclipeau în ochi când s-a retras