— Hai, acum. Respirații adânci. Inspiră. Expiră. Odată cu mine.

Vocea ei mă ghida ca o frânghie întinsă peste un pod care se prăbușește. Ochii mi s-au pironit în ai ei, căutând cu disperare să copiez ritmul în care i se ridica și i se cobora pieptul.

M-a lăsat ușor pe spate, a fugit un moment și s-a întors cu o perie de păr. Capul meu se odihnea din nou pe picioarele ei.

— Ține asta. Strânge-o ta