M-a depus în mașina lui ca pe un bagaj și mi-a cuplat centura de siguranță.

„Mă întorc imediat”, s-a auzit vocea lui aspră, iar apoi portiera mi s-a trântit în față.

Forța pe care o folosise asupra mea îmi pulsa în craniu, transformând durerea într-un ritm de tobe. Să țin ochii deschiși mi se părea la fel de greu ca și cum aș fi ridicat niște uși de garaj.

Urâm locul ăsta. Mirosea prea mult a el.