M-am uitat de sus la el, beată de dorință, la un pas de prăpastie. Cu ochii tulburi și coapsele tremurânde, probabil arătam devastată. Pentru că așa și eram.

„De ce?” a ridicat el o sprânceană.

Doamne, nu.

„Recunoști că e pizda mea, atunci?”

Să-mi bag picioarele. „Da.” Nu dădusem niciodată din cap atât de repede în viața mea. Mă simțeam rușinată.

M-a adus atât de aproape încât aproape că-i simțeam