— Lasă-mă să plec! Am zgâriat mâinile lui mari, dar a fost zadarnic.

Să te gândești că, acum câteva minute, ticălosul mă sărutase de parcă eram importantă.

O lacrimă mi s-a prelins de pe pleoapă, stricându-mi machiajul. Dumnezeule, ce dobitoc.

— Nu te înveți minte, nu-i așa? S-a aplecat atât de aproape, încât suflarea lui îmi dansa pe obraz. N-ai învățat dracului că ești a mea?

„N-o să fiu nicioda