Elara

Pașii vin acum la fel de natural ca respirația, după toate acele ore de exersat, atâta timp cât îmi țin ochii fixați pe Kaelen. Și cum aș putea să nu fac asta, când el îmi zâmbește de sus, cu acea șuviță rebelă pe frunte și acei ochi verzi ca pădurea strălucind în lumina candelabrelor?

Pe măsură ce ne mișcăm, mulțimea din jurul nostru dispare. Deodată, suntem doar eu și Kaelen, mișcându-ne c