Aria

Mi-am întins gâtul de pe scaun și am privit spre fereastra biroului pentru ceea ce părea a fi a cincea oară în acea seară. Ca de obicei, lumina era încă aprinsă. Am suspinat încet când am văzut-o și m-am lăsat pe spătarul scaunului, sprijinindu-mi capul și închizând ochii.

Victor încă lucra.

Nu mai văzusem pe cineva să muncească atât de mult. Nici măcar președintele nu trebuia să se forțez